Părintele Arsenie Boca, Despre îndumnezeirea omului prin har

parintele-arsenie-bocaVoumul de față cuprinde învățături și sfaturi referitoare la înfăptuirea practică a creștinismului autentic, așa cum ne-a fost el revelat de Însuși Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat – trăirea lui Dumnezeu în inima omului sau înușirea de către om a înseși vieții lui Dumnezeu, sau îndumnezeirea[1] omului prin har, prin împărtășirea lui de viața lui Dumnezeu: „Și aceasta este viața veșnică: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis” (Ioan 17: 3).

Continuă lectura

Anunțuri

Cuviosul Arhimandrit Sofronie, Despre rugăciune

cuv-arhim-sofronieCu ajutorul lui Dumnezeu, dăruim astăzi iubitorilor de spiritualitate ortodoxă varianta în format electronic a cărții Despre rugăciune, a Sfântului Sofronie – cum îl numesc, pe bună dreptate, părinții athoniți.

Un dar din Dar, cu bucurie și cu dragoste în Hristos, tuturor fraților noștri în Domnul.

Cartea poate fi descărcată aici.

Părintele Arsenie Boca, despre viața duhovnicească

p-arsenie-bocaViața duhovnicească are și ea o pruncie, are o vârstnicie și o deplinătate de vârstă. Prilejurile care ne vin zilnic fac dovada ce vârstă duhovnicească avem și dacă peste tot avem sau nu avem viață duhovnicească. Prilejurile vin, ca să împlinim prin ele vreun cuvânt al lui Dumnezeu. Felul cum trecem prilejurile face dovada cum suntem cu adevărat.

Pomenim cu apăs că prilejurile au mare valoare pentru sporirea vieții duhovnicești. Nici un prilej, oricare ar fi el, nu te lasă unde te-a găsit. Prilejul pierdut scade viața noastră duhovnicească, pe când prilejul câștigat sporește viața Duhului Sfânt întru noi…

Continuă lectura

Cuvânt la Acoperământul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu (1 octombrie)

acoperamantul-preasfintei-nascatoare-de-dumnezeuÎn vremurile cumplite cele mai de pe urmă, când s-au înmulţit păcatele noastre, s-au înmulţit şi primejdiile asupra noastră, încât s-au împlinit cuvintele Sfântului Pavel, care zicea: „Primejdii de la tâlhari, primejdii de la rudenii, primejdii de la neamuri, primejdii în cetăţi, primejdii în pustiuri, primejdii pe mare, primejdii între fraţii cei mincinoşi” (II Cor. 11:, 26).

Când cuvintele Domnului s-au împlinit: „Că se va scula neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie şi va fi foamete şi ciumă şi cutremure pe alocuri”, când ne supără pe noi năvălirile cele de alt neam, războaiele cele dintre noi şi rănile cele purtătoare de moarte, atunci Prea Curata şi prea Binecuvântata Fecioară Maria, Maica Domnului, ne dă nouă Acoperământul spre apărare, ca din toate primejdiile să ne scape pe noi de foamete, de ciumă şi de cutremure să ne apere, de războaie şi de răni, să ne acopere şi să ne păzească pe noi sub Acoperământul său, nevătămaţi.

Continuă lectura

Cuviosul Arhimd. Sofronie: Rugăciunea Numelui lui Iisus se folosește în toate împrejurările

parintele-sofronie-saharov(…) Cu cât ne smerim mai mult întru pocăință, cu atât mai repede, rugăciunea noastră Îl dobândește pe Dumnezeu. Când pierdem însă smerenia, atunci nici un fel de fapte bune nu ne poate ajuta. Acțiunea în noi a mândriei, judecarea fraților, vrăjmășia față de aproapele – ne aruncă departe de Dumnezeu.

La Dumnezeu, trebuie să venim ca ultimii păcătoși și să ne osândim sincer întru toate. Nu trebuie să ne imaginăm nimic, nu trebuie să căutăm nimic în afară de iertare și de miluire. Aceasta trebuie să fie starea noastră interioară permanentă. Noi ne rugăm lui Dumnezeu să ne ajute să nu mâhnim Duhul Sfânt cu patimile noastre mârșave, să nu pricinuim niciun rău aproapelui nostru. Noi ne rugăm să dobândim adevăratul sens al poruncilor lui Hristos și să trăim în acord cu ele. Noi Îl chemăm:

Continuă lectura

Părintele Arsenie Boca: Despre cunoaşterea de sine

p-arsenie-bocaTot creştinul e dator să cunoască pe Dumnezeu, pe sine şi pe diavol.

(Sfântul Simeon Noul Teolog)

Cel ce pe sine se cunoaşte în destul se dispreţuieşte şi nu se lasă măgulit, câtuşi de puţin, de laudele oamenilor. Înfrânează-ţi dorinţa prea vie de a cunoaşte, că nu vei afla în aceasta decât o mare risipire şi tot pe atâta înşelare. Celor ce ştiu multe, lesne le vine să pară şi să treacă drept îndemânatici.

Nebun întru totul este acela care are alte gânduri decât cele privitoare la mântuirea sa.

Continuă lectura

Părintele Nicolae Steinhardt, despre iertare

p-nicolae-steinhardtSpre a vorbi cu folos despre virtutea iertării – atât de firească la oamenii din neamul românesc, mereu gata să răspundă afirmativ, ba și cu efuziune, cu mâna întinsă și un zâmbet prietenos, cuvintelor: te rog să mă ierți – se cuvine a cunoaște că ea e de patru feluri: 1. Iertarea greșiților noștri; 2. Iertarea celor cărora noi le-am greșit; 3. Iertarea de sine; 4. Iertarea păcatelor și a greșelilor de către Dumnezeu.

Reluând,:

Continuă lectura

Părintele Teofil Părăian despre Maica Domnului

maica-domnuluiAu apărut niște cărți cu viața Maicii Domnului, care nu spun mare lucru.

De ce? Pentru că Maica Domnului a fost smerită, despre Maica Domnului nu se poate spune mult. (…) De ce? Pentru că Maica Domnului, fiind smerită, n-a vrut să fie pusă în atenția oamenilor. Dorința ei a fost ca Domnul Hristos să fie pus în atenția oamenilor. (…)

Maica Domnului n-a făcut niciodată publicitate din alegerea ei, n-a făcut niciodată publicitate din ceea ce avea numai ea și ceea ce trebuia să știe ea și nu alții; ea nu s-a afișat niciodată cu curăția ei, cu fecioria ei; nu s-a afișat niciodată cu alegerea ei, nu s-a afișat niciodată cu mărețiile ei reale, ci a trăit într-un anonimat, într-o retragere totală, într-o retragere în care nu s-a pus în evidență cu nimic și nici măcar – cu retragerea.

Continuă lectura

Rugăciune către Sfântul Ilie, la vreme de secetă

secetaTe cinstim pe tine, proorocule al lui Dumnezeu, Ilie, căci pentru râvna ta întru mărirea Domnului Atotțiitorului, neputând răbda să vezi închinarea la idoli și nelegiuirea fiilor lui Israel, l-ai înfruntat pe regele Ahab, călcătorul de lege și, pentru pedepsirea acestora, prin rugăciune ai cerut de la Dumnezeu foamete de trei ani pe pământul lui Israel, spre a-l îndepărta de idolii netrebnici, pentru ca să se lase de fărădelegi și de nedreptăți, să se întoarcă spre Unul, Adevăratul Dumnezeu și spre împlinirea sfintelor Sale porunci.

În timp de foamete, preaminunate, ai hrănit pe văduva din Sarepta, iar pe fiul ei cel mort, prin rugăciune l-ai înviat. După trecerea timpului de foamete proorocit, ai adunat pe Muntele Carmelului poporul israelit, învechit în păcătoșenie și lepădare de Dumnezeu și, prin rugăciune, foc din cer ai dobândit peste jertfa ta, cu această minune întorcând pe Israel către Domnul. Pe proorocii cei mincinoși ai lui Baal i-ai rușinat, iar după aceea, prin rugăciune, cerul iarăși l-ai deschis și ploaie multă pe pământ ai dobândit, iar pe credincioșii din Israel i-ai umplut de bucurie.

Continuă lectura

Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul

Sfantul Prooroc Ilie TesviteanulNumele Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul se traduce prin: „cel al cărui stăpân este Dumnezeu”. Și el a fost, într-adevăr, un credincios slujitor al Adevărului și un desăvârșit ascultător de Dumnezeu, încât și Dumnezeu a ascultat de el, ca de un prieten al Său.

El este unul dintre cei mai mari profeți trimiși de Dumnezeu poporului lui Israel, spre mustrarea acestuia și întoarcerea lui la Dumnezeul cel Viu.

Vechiul Testament ne relatează că Ahab, regele Israelului, s-a căsătorit cu Izabela, fiica regelui Sidonului. Sub influența soției sale, Ahab introduce cultul zeului fenician Baal precum și al altor zeități păgâne, ceea ce a atras asupra sa mânia lui Dumnezeu și pierderea sufletului său, ca o consecință a rătăcirii sale: „Și a săvârșit Ahab, fiul lui Omri, fapte rele înaintea ochilor Domnului, mai mult decât toți cei ce au fost înaintea lui. Căci nu i-a fost de ajuns să cadă numai în păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nabat; ci, dacă și-a luat de femeie pe Izabela, fiica ui Etbaal, regele Sidonului, a început să slujească lui Baal și să i se închine. (…), încât Ahab, mai mult decât toți regii lui Israel, care au fost înaintea lui, a săvârșit fărădelegi prin care a mâniat pe Domnul Dumnezeul lui Israel și și-a pierdut sufletul său” (III Regi 16, 30-31, 33).

Continuă lectura